Curcubeul meu...
Nici o zi nu este la fel ca cea care a trecut sau ca si cea care urmeza... Unele zile apar ca si "curcubeul", incarcate de veselia si bucuria culorilor, altele apar doar in alb si negru si poate doar usor presarate cu pete gingase de gri (inchis sau deschis). Atunci cand era o zi mai putin colorata, deseori, ca sa fiu un pic indulgenta cu mine si sa nu spun ca de fiecare data, ma intrebam cum? ... de ce?...cu ce am gresit? ...de ce am atat de mult ghinion?... de unde incapabilitatea asta de a vedea culorile?... de ce mi se intampla intotdeauna mie? Priveam in jur si vedeam ca pentru ceilalti exista culoare, cel putin vedeam zambetul pe fetele lor si imi inchipuiam ca exista culoare in vietile lor in fiecare zi, doar in cazul meu treceau zile poate chiar saptamani in care culorile ramaneau neschimbate. Am obosit sa imi pun intrebari cu ce fac gresit? de ce pentru mine este asa? de ce pentru ceilalti este mai bine si pentru mine nu? … am invatat sa ma obisnuiesc