Presiunea societatii...
Aceasta a fost o tema care mi-a fost sugerata de unul din colegii mei, de fapt a fost mai mult o provocare...din pacate pentru el, nu a stiut ca raspund cu mare drag...
Societatea...in zilele noastre, toata lumea vorbeste de societate, daca se intampla vreun fenomen ciudat, societatea este de vina, daca nu avem locuri de munca tot ea poarta vina...daca eu trebuie sa platesc gradinita (ceea ce chiar trebuie sa fac maine neaparat :)) este clar ca societatea si-a bagat coada. Tocmai acesta a fost motivul pentru care am vrut sa mentionez faptul ca noi toti in grupuri organizate mai mari sau mai mici luam decizii si ca de fapt noi reprezentam societatea.
Deci ar trebui sa dam vina pe noi. Dimineata ne trezim ca niste robotei bine programati si ne pregatim pentru o noua zi de "munca". Trebuie sa fim la timp la serviciu, sa lucram minim 8 ore pentru ca asa este scris in normele societatii, sa muncim eficient pentru ca s-ar putea sa fim urmariti de seful care poate are o zi proasta, sa ne comportam civilizat, chiar sa simpatizam cu colegii si uite asa intr-un ritm mai lent sau mai rapid se incheie o noua zi si viata noastra se afla sub o continua presiune. Trebuie sa ne castigam existenta, sa platim pentru creditul de casa, masina si multe altele. Ritmul ramane constant pentru 6 daca nu 7 zile pe saptamana. In timpul week-end-ului suntem atat de obositi sa ne rezervam timp pentru micile noastre placeri deoarece suntem setati sa ne refacem energia pentru ca maine va fi luni si trebuie sa incepem ritualul.
In cateva cuvinte (mai multe cuvinte :), sper ca mai exista cineva care sa aiba rabdarea sa mai citeasca si continuarea) aceasta este presiunea societatii, a vietii cotidiene...dar...si acum urmeaza marele DAR ...trebuie sa ne oprim din ritmul nostru pentru cateva momente sau ore si sa ne gandim la toate acestea.
Cand eram copii sau adolescenti, aveam vise care ne doream si credeam ca vor devenii realitate, de ce am incetat sa visam si de ce nu mai luptam pentru visele noastre.
Bineanteles, toata lumea are un raspuns...nu am timp sa mai visez, am lucruri mai importante de facut, am atat de multe facturi de platit si atat de multe indatoriri ...si tind sa dau de fiecare data dreptate...pentru ca fiecare din noi avem prioritati.
Singurul lucru la care refuzati sa va ganditi este faptul ca nu sunteti nemuritori...si atunci imi veti spune...ca ati auzit deja celebrele cuvine "traieste in fiecare zi ca si cand ar fi ultima"de cateva sute de ori ...si va voi da dreptate..dar vreau doar un singur lucru sa va impartasesc din experienta mea, si sa va spun ca eu am fost acolo...am fost in coma pentru 24 de ore ...si asta s-a intamplat dintr-o secunda in alta. Pentru mine totul s-a petrecut usor, de fapt nu stiu nimic, dar pentru ceilalti a fost greu, foarte greu...si atunci cand citesti in ochii celui de langa tine prin ce a trecut in acele momente, incepi sa iti regandesti intreaga viata.
Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa va imaginati ca viata mea este o tragedie, vreau sa va asigur ca nu este nici pe departe asa, am o viata foarte frumoasa dar lucrez (si nu cele 8 ore la servici) in fiecare zi la asta,
Acela a fost momentul in care am decis ca trebuie sa fiu fericita, pentru ca doresc sa imi ofer atat mie cat si familiei mele momente, zile, ani fericiti...si ca fiecare secunda va conta. Nu am timp sa pierd cu lucruri marunte si fara importanta. Doar ganditi-va, cat timp din viata voastra va dedicati pentru a a va ridica la asteptarile celor din jur (prieteni, rude, vecini, cunostinte, colegi), cate intrebari fara importanta se perinda zilnic in capul vostru (de ce a reactionat prietenul meu asa, colegul meu se uita ciudat, poate am facut ceva gresit...)
Si eu trebuie sa imi castig existenta, nu trebuie sa va ganditi ca sunt o persoana sustinuta financiar si am libertatea de a ma dedica fericirii, si eu trebuie sa lucrez 8 ore in fiecare zi, sa imi cresc copii si sa imi dedic timpul lucrurilor cotidiene, dar am inceput procesul "fericirii - love it, take it or leave it".
Am facut aceasta printr-un exercitiu greu al memoriei, deoarece nu imi mai aduceam aminte visele si dupa ce le-am redescoperit am hotarat ca voi face tot ce imi sta in putinta sa le indeplinesc, iar atunci cand nu se vor implinii, voi incerca sa fiu la fel de incantata deoarece am facut totul in aceasta directie...
Mi-am schimbat modul de gandire in cele mai multe domenii ale vietii mele...profesional, am nevoie de job-ul meu sa pentru nevoile cotidiene, dar am facut in acelasi timp totul sa imi fac un mediu placut si armonios pentru minte si suflet. Am inceput sa lucrez la relatia cu colegii mei explicandu-le ca stau mai mult cu ei decat cu familia mea si trebuie sa ne facem viata frumoasa si usoara, au reactionat minunat si astfel dupa 2 ani am reusit sa facem o echipa dinamica, frumoasa si productiva.
Am inteles ca in primul rand trebuie sa fiu eu fericita pentru a-i face si pe cei de langa mine fericiti, doar eu pot lucra la fericirea mea pentru ca nimeni nu stie mai bine decat mine ce am nevoie pentru asta.
Ganditi-va ce va doriti cu adevarat si mergeti si luati-l. Nimeni nu spune ca este usor, dimpotriva presupune multa munca, dar atunci cand iti doresti ceva cu adevarat si pui pasiune nu vei mai simti oboseala.
Societatea ne ofera oportunitati dar noi trebuie sa facem propriile alegeri, sa facem din orice zi obisnuita o zi minunata, sa trecem peste fricile noastre. In fiecare zi sa fim cu un pas mai aproape de ceea ce ne propunem si atunci cand calea va devenii mai dificila sa fim siguri ca este cea corecta pentru ca lucrurile bune vin dupa depasirea multor obstacole.
Nimic nu este simplu dar rezultatul va merita.
Este viata voastra doar voi puteti sa o traiti frumos sau mai putin frumos, asa cum va doriti.
Societatea...in zilele noastre, toata lumea vorbeste de societate, daca se intampla vreun fenomen ciudat, societatea este de vina, daca nu avem locuri de munca tot ea poarta vina...daca eu trebuie sa platesc gradinita (ceea ce chiar trebuie sa fac maine neaparat :)) este clar ca societatea si-a bagat coada. Tocmai acesta a fost motivul pentru care am vrut sa mentionez faptul ca noi toti in grupuri organizate mai mari sau mai mici luam decizii si ca de fapt noi reprezentam societatea.Deci ar trebui sa dam vina pe noi. Dimineata ne trezim ca niste robotei bine programati si ne pregatim pentru o noua zi de "munca". Trebuie sa fim la timp la serviciu, sa lucram minim 8 ore pentru ca asa este scris in normele societatii, sa muncim eficient pentru ca s-ar putea sa fim urmariti de seful care poate are o zi proasta, sa ne comportam civilizat, chiar sa simpatizam cu colegii si uite asa intr-un ritm mai lent sau mai rapid se incheie o noua zi si viata noastra se afla sub o continua presiune. Trebuie sa ne castigam existenta, sa platim pentru creditul de casa, masina si multe altele. Ritmul ramane constant pentru 6 daca nu 7 zile pe saptamana. In timpul week-end-ului suntem atat de obositi sa ne rezervam timp pentru micile noastre placeri deoarece suntem setati sa ne refacem energia pentru ca maine va fi luni si trebuie sa incepem ritualul.
In cateva cuvinte (mai multe cuvinte :), sper ca mai exista cineva care sa aiba rabdarea sa mai citeasca si continuarea) aceasta este presiunea societatii, a vietii cotidiene...dar...si acum urmeaza marele DAR ...trebuie sa ne oprim din ritmul nostru pentru cateva momente sau ore si sa ne gandim la toate acestea.
Cand eram copii sau adolescenti, aveam vise care ne doream si credeam ca vor devenii realitate, de ce am incetat sa visam si de ce nu mai luptam pentru visele noastre.
Bineanteles, toata lumea are un raspuns...nu am timp sa mai visez, am lucruri mai importante de facut, am atat de multe facturi de platit si atat de multe indatoriri ...si tind sa dau de fiecare data dreptate...pentru ca fiecare din noi avem prioritati.
Singurul lucru la care refuzati sa va ganditi este faptul ca nu sunteti nemuritori...si atunci imi veti spune...ca ati auzit deja celebrele cuvine "traieste in fiecare zi ca si cand ar fi ultima"de cateva sute de ori ...si va voi da dreptate..dar vreau doar un singur lucru sa va impartasesc din experienta mea, si sa va spun ca eu am fost acolo...am fost in coma pentru 24 de ore ...si asta s-a intamplat dintr-o secunda in alta. Pentru mine totul s-a petrecut usor, de fapt nu stiu nimic, dar pentru ceilalti a fost greu, foarte greu...si atunci cand citesti in ochii celui de langa tine prin ce a trecut in acele momente, incepi sa iti regandesti intreaga viata.
Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa va imaginati ca viata mea este o tragedie, vreau sa va asigur ca nu este nici pe departe asa, am o viata foarte frumoasa dar lucrez (si nu cele 8 ore la servici) in fiecare zi la asta,
Acela a fost momentul in care am decis ca trebuie sa fiu fericita, pentru ca doresc sa imi ofer atat mie cat si familiei mele momente, zile, ani fericiti...si ca fiecare secunda va conta. Nu am timp sa pierd cu lucruri marunte si fara importanta. Doar ganditi-va, cat timp din viata voastra va dedicati pentru a a va ridica la asteptarile celor din jur (prieteni, rude, vecini, cunostinte, colegi), cate intrebari fara importanta se perinda zilnic in capul vostru (de ce a reactionat prietenul meu asa, colegul meu se uita ciudat, poate am facut ceva gresit...)
Si eu trebuie sa imi castig existenta, nu trebuie sa va ganditi ca sunt o persoana sustinuta financiar si am libertatea de a ma dedica fericirii, si eu trebuie sa lucrez 8 ore in fiecare zi, sa imi cresc copii si sa imi dedic timpul lucrurilor cotidiene, dar am inceput procesul "fericirii - love it, take it or leave it".
Am facut aceasta printr-un exercitiu greu al memoriei, deoarece nu imi mai aduceam aminte visele si dupa ce le-am redescoperit am hotarat ca voi face tot ce imi sta in putinta sa le indeplinesc, iar atunci cand nu se vor implinii, voi incerca sa fiu la fel de incantata deoarece am facut totul in aceasta directie...
Mi-am schimbat modul de gandire in cele mai multe domenii ale vietii mele...profesional, am nevoie de job-ul meu sa pentru nevoile cotidiene, dar am facut in acelasi timp totul sa imi fac un mediu placut si armonios pentru minte si suflet. Am inceput sa lucrez la relatia cu colegii mei explicandu-le ca stau mai mult cu ei decat cu familia mea si trebuie sa ne facem viata frumoasa si usoara, au reactionat minunat si astfel dupa 2 ani am reusit sa facem o echipa dinamica, frumoasa si productiva.
Am inteles ca in primul rand trebuie sa fiu eu fericita pentru a-i face si pe cei de langa mine fericiti, doar eu pot lucra la fericirea mea pentru ca nimeni nu stie mai bine decat mine ce am nevoie pentru asta.
Ganditi-va ce va doriti cu adevarat si mergeti si luati-l. Nimeni nu spune ca este usor, dimpotriva presupune multa munca, dar atunci cand iti doresti ceva cu adevarat si pui pasiune nu vei mai simti oboseala.
Societatea ne ofera oportunitati dar noi trebuie sa facem propriile alegeri, sa facem din orice zi obisnuita o zi minunata, sa trecem peste fricile noastre. In fiecare zi sa fim cu un pas mai aproape de ceea ce ne propunem si atunci cand calea va devenii mai dificila sa fim siguri ca este cea corecta pentru ca lucrurile bune vin dupa depasirea multor obstacole.
Nimic nu este simplu dar rezultatul va merita.
Este viata voastra doar voi puteti sa o traiti frumos sau mai putin frumos, asa cum va doriti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu